Mi-am dat seama că nu mă interesează ce îmi spun şi chiar dacă îmi zic lucruri incoerente, chiar dacă argumentaţia lor este inexactă, mi-am dat seama că pentru mine nu contează. Căci dacă un text picură, adie, şopteşte într-un anumit ritm cu o anumită armonie, deja conţinutul concret cade în plan secundar.
Cred că este vorba de muzica lor interioară. De maniera în care curg propoziţiile, de modul în care se îmbrăţişează cuvintele şi neapărat de felul în care acţioneză o carte asupra mea, ceea ce mă face să devin în timp ce o citesc. De asta îmi plac.
De aceea, îmi plac cărţile care dansează sub ochii mei, îmi plac cărţile şchioape pe care le salvează o singură propoziţie, cărţile extremiste care au o singură idee inventată şi reinventată până la saturaţie în o mie de feluri.
Şi de aceea cred că indiferent de ceea ce spun, cărţile au acumulat undeva în subcoştient, instrumente muzicale care cântă perfect fiecare în câte o gamă, iar datoria scriitorului este să dozeze în cantităţi câştigătoare această muzica.
Şi cred că dacă am avea abilitatea să citim cuvintele exact aşa cum se pronunţă în toate limbile nu cred că ne-ar mai interesa ce ne spun. Ne-ar ajunge ritmurile noi, pauzele noi, exclamaţiile noi.
Întoteauna când mă gândesc la cărţi îmi vin în minte: Moscova cea fericită de Andrei Platonov şi Străveacul şi alte vremi de Olga Tokarczuk. Ar putea fi cărţile care m-au schimbat cel mai mult. Mi-au modficat irevocabil ritmul respiraţiilor.
Şi totuşi există propoziţiile care au salvat Particulele elementare de Houellebecq, există povestea care a salvat Castelul lui Reinaldo Arenas sau Zmeura de câmpie de Mircea Nedelciu. Există cărţile care mi-au plăcut de la prima propoziţie, de exemplu clasicul Camus-Străinul până la contemporanul Juan Jose Millas-Articuentos netradus în româneşte. Există cărţile care m-au şocat ca Petrol de Pasolini şi bineînţeles există cărţile pe care le-am împletit în viaţa mea şi au rămas acolo legate şi încurcate şi amestecate aşa precum Borges pe care l-am citit în original într-un hamac pe Amazon.
Ştiu oameni care reuşesc numai prin intermediul cărţilor să îşi modifice ritmul existenţei şi, mai ales, ştiu oameni care devin eroi principali în propria lor viaţă numai atunci când citesc o carte.
mangaloy a zis,
iunie 27, 2008 la 1:41 AM
netradus in romaneste suna penal….
violetaneamtu a zis,
iunie 27, 2008 la 11:24 AM
o suna, dar am vrut să precizez. m-am gândit că poate interesează pe cineva să citească mai ales că majoritatea cărţilor pe care le-am propus eu sunt puţin mai andărgraund, adică nu fac parte din fondul comun literar pe care îl avem majoritatea de la şcoală şi nici celebre pentru ochii şi urechile românilor nu sunt. da, şi ca să te enervez şi mai rău să ştii că şi Particulele elementare am citit în original:) dar asta s-a tradus:) că a devenit ulebec celebru ca apoi să o dea în bară cu următoarele cărţi.
Aştept şi de la tine o propunere de carte că şi aşa am rămas puţin în pană de idei acum:)