Aseară întâlnire întâmăplătoare cu sociologi plus “socioloagă”. Discutat politică din punct de vedere sociologic. Chiar dacă pare dificil şi amestecat la prima vedere, este, de fapt, foarte interesant, deci în caz că aveţi oameni ca ei în preajmă, nu rataţi să îi întrebaţi. O să aflaţi despre ţăranu român contemporan, despre curentele paralele din politica mică localizată în judeţe, despre tendinţe şi, poate, despre viitoru României.
Apoi, întâlnire cu un francez apărut şi el întâmplător pe trotuarul pe care mă grăbeam eu. Saliu-Saliu, apoi trecut rapid la discutat cu el politică din punct de vedere al ştiinţelor politice şi al străinului aflat în România. Omu produs multă bucurie căci spus că Vestul ar muri fără Est ceea ce observasem şi eu, însă nu ştiam câţi adepţi are realitatea asta mică înregistrată de mine. În plus, omu place să trăiască la noi în ţară ceea ce bucurat iară mult mai ales că alt francez, bun prieten, spus că România egal naşpa asta după ce în primu an de stat aici, România era egal iecscelentă.
Dar despre altceva voiam să povestesc. De fapt, voiam să fac ceva care rar mi se întâmplă, adică publicitate. Locului în care văzut cu sociologii: Ceainăria La metoc. Are câteva avantaje: un loc bine ascuns, nici nu ai bănui că acolo se află o locaţie publică, un loc bine împădurit şi bine ţânţărit în acelaşi timp. Adică mesele unde stă omu să-şi bea ceaiu ales din ditai catalogu, nici nu se văd de copăcei, tufişuri, gărgăriţe, arbuşti, lăcuste. O, foarte frumos dacă vă place sălbăticia. Şi, oricum, bine de ştiut că există minipădure la noi în Bucureşti.
Ceainăria asta plăcut mult, e bun să te duci să-ţi vezi de ale tale, să scrii, să citeşti, să te cerţi pe teme vechi sau noi. E bun-bun, numai la asta inspiră. Ie bun de dus şi un om pe care vrei să îl abureşti, să îl copleşeşti, să îi inspiri stări şi stări, într-un cuvânt e bun şi de întâlnire romantică:) mai ales dacă se potriveşte pe profilul omului. Bine de ştiut este că nu au ceai cu aromă de cola sau de uischi, au numai nişte ceai cu aspect şi aspiraţii de bere, dar mai mult aspect.
Apoi, am intrat şi eu rapid în rândul oamenilor cărora unică bucurie le-a mai rămas să prindă un loc în autobuz (de astfel o să dezvolt subiectu ăsta într-un post viitor) şi am stat cătrănită şi aiurită de atâta ceai într-o staţie. Autobuz venit greu. După, fix pe strada mea, întâlnit întâmplător cu om pe care nu mai ştiam de unde să îl iau, dar m-am bucurat să aflu că închiriem pe aceeaşi strada. Da. Aşa a fost aseară în Bucureşti. A fost frumos.
