Ie cartea mea pe care încă din faşă voiam să o public. N-aveam nimic scris, dar eu voiam să am o carte. Aşa că am strâns de-a lungul anilor, încât prima poveste datează cu mici modificări de acum vreo cinci ani, iar presărate prin celălalte poveşti se găsesc sumedenie de gânduri de când eram în generală. Culmea este că nu sunt gânduri copilăreşti, din contră, sunt haotice şi greu de înţeles. Cele mai haotice, dovadă că mintea este mult mai productivă şi mai originală atunci când este neşlefuită, nepervertită de nimic.
Am avut eu un fix cu această carte. E destul de greu de citit, recunosc, şi nu respectă nicio normă scriitoricească, însă nu aş fi putut să o scriu în alt fel. De fapt, nu mi-aş fi permis, nu ar fi avut farmec.
Cartea se găseşte pe net. Dacă o cumpăraţi, că e ieftină, mie nu o să îmi revină nimic. M-au jăgmănit ăia de la editură. Na, arta cere sacrificii.
De fapt, eu o sa îmi cumpăr propria carte că am rămas fără. Şi, dacă vreţi, v-o fac cadou. O să îmi facă plăcere.
În rest, nu prea îmi vine să o mai recunosc ca fiind a mea. Uneori, mi se pare incredibil de proastă, alteori mă pune pe gânduri o săptămână întreagă.
Oricum, cartea mi-o asum, de aceea am şi inclus-o pe blog.
violetaneamtu a zis,
iulie 4, 2008 la 2:54 PM
Scuzaţi că am postat asta din nou, însă am făcut nişte schimbări pe aici şi cum blogu meu e încăpăţânat numai aici am găsit un loc şi pentru cartea asta…am pierdut şi comentarii şi tot.
morcoveaţă a zis,
iulie 8, 2008 la 10:46 AM
si eu vreau sa am o carte. hai sa zicem ca la 30 de ani o voi avea.
inca nu am o structura.
ce verde frumos.
violetaneamtu a zis,
iulie 8, 2008 la 11:09 AM
Tu eşti, mă? în continuare mă uimeşti, mă şochezi cu talentu tău la ales nume. Constantin, Oaie, Morcoveaţă:)). Şi, totuşi, C-tin e un nume frumos. De împărat.
morcoveaţă a zis,
iulie 8, 2008 la 11:15 AM
o data la 10 ani, altu’. ma antrenez pentru urmatoru’. fiti pe faza!
livia a zis,
iulie 9, 2008 la 11:23 PM
iar io protestez!!!! pe mine ma striga cel mult liviuca, in nici un caz liviutza!!!!!!!! ce doamne iarta-ma, ca doar nu esti dentista mea! eeeeee….
livia a zis,
iulie 9, 2008 la 11:24 PM
si de ce apare o ganganie verde cu margele langa numele meu? ai pus-o tu sau a venit singura? vio? violeto? ve-ve-riiii-tzooooo!!!!
violetaneamtu a zis,
iulie 10, 2008 la 11:03 AM
hai că pun la loc liviuca, nu mai protesta! cât despre gânganie, apare pentru că nu ai poză.
radubotta a zis,
august 19, 2009 la 2:04 AM
ti-am cumparat tomu domnisoara, il gasesc uluitor. l-am citit pe marginea patului cu gandul la o cafea pe care nu am mai apucat-o pana nu l-am terminat. povestile sunt duse pana acolo unde le pierzi din privire, adica in full-motion abstract, personajele sunt mirabile, le iubesti si le intrupezi spontan cand dai de ele, au mai multa glazura decat unele ale unor clasici, nu-i numesc ca imi sare lumea in cap, iar ceea ce vroiam sa-ti zic de fapt, tie iti merge fraza, pur si simplu, milimetru cu milimetru;
sper sa publici cat mai curand ceva mai stufos si sa-mi dai de veste, iti fac reclama la romani pe aci prin amsterdam si te invitam sa te intoxicam cu ce substanta vrei, la alegere,
in mod sincer mi-a placut – nu ca ar fi asta un criteriu – dar imi place din ce in ce mai rar ceva scris pe romaneste, spor,
R
violetaneamtu a zis,
august 24, 2009 la 9:14 AM
urmăroarea carte va apărea când voi fi aproape de vârsta de 30 de ani. aşa mi-am pus eu dedlain:). acum aproape am terminat o poveste şi mai am două scrise alandala. şi, da, sigur te anunţ în cazul în care trec prin amsterdam.
Monica a zis,
septembrie 24, 2009 la 8:31 AM
mah! habar nu ai de cate ori a cazut cartea asta prin facultate in mana mea, am citit pe neresuflate prin vre-un curs sau seminar si la pauza mi-o lua cineva, ca tre sa o dea nu stiu cui!!
Radu Botta a zis,
septembrie 29, 2009 la 11:26 PM
da, e un succes, asta spuneam si io, in vreo douj de ani o sa fie citita la ora, nu in pauza