Noi doi am zis aseară că o să ne facem tricouri identice inscripţionate cu Ai lăv Ucea. Deci, în cazul în care vedeţi pe undva doi oameni îmbrăcaţi la fel, să ştiţi că noi suntem. Să vă povestesc.
Ne întorceam noi aşa de prin munţi şi fix la Ucea s-a întâmplat minunea cea mare. Nu vă zic ce minune că n-are rost, mai bine vă spun ce am hotărât noi:
Am hotărât că nu mai târziu de mâine vom merge si vom cere ca pe buletin, lângă prenumele mamei şi al tatălui să fie adăugat undeva într-un colţişor, oriunde, şi numele de Ucea.
Am hotărât ca, de astăzi, pe oamenii pe care îi întâlnim pentru prima dată să nu îi mai întrebăm cum îi cheamă şi să îi întrebăm direct dacă nu cumva sunt din Ucea.
Am hotărât să facem un sondaj prin tot Bucureştiul cu scopul de a afla dacă există vreun ucean care trăieşte aici. Ne dorim să îl includem pe lista noastră de cel mai bun prieten, să îi oferim o bere în fiecare zi, masaje etc. tot ce îşi doreşte. Pentru că merită. Şi noi ştim asta.
Am mai hotărât ca data viitoare când ne întoarcem la Ucea vom veni cu rucsacii/rucsacurile pline de un prânz mare alcoolicos pentru toată populaţia satului Ucea.
De asemenea vrem să ne mutăm la Ucea, în acest scop vom trimite cereri oficiale în căsătorie pentru toată partea feminină şi toată partea masculină din Ucea şi îi vom accepta pe toţi cei care ne vor fără discriminări de sex, statut social sau vârstă. Numa din Ucea să fie. Mă si văd măritată cu un ucean bătrân şi putred de bogat care să mă alerge de la poarta casei noastre ucene până sus pe Moldoveanu. Căci da, noi am hotărât că Dumnezeu există, deoarece a pus vârful Moldoveanu fix în dreptul satului Ucea. Aceasta este ce mai clară dovadă a existenţei lui.
Şi, în general, am hotărât că noi lăv Ucea veri maci. Maci de tot.
Cornulet a zis,
iulie 21, 2008 la 3:33 PM
Pai bine-bine, da’ de ce?:)
Cornulet a zis,
iulie 21, 2008 la 3:45 PM
Dom’ne, am si eu o nelamurire: de ce in poza aia am doar un smoc de par in varful capului, cand eu, de fapt, am doua? Si de unde sunt imaginile alea, le pui tu dinainte? Ultima, dar nu cea din urma: unde se duce chestia asta verde, din poza, cand vine iarna?
violetaneamtu a zis,
iulie 21, 2008 la 4:10 PM
Păi. Io crecă s-a deschis sezonu la autostop gratis, adică la ducere am luat vreo 3, oamenii ne-au dus zeci de km şi nu ne-au luat niciun ban. Încununarea a venit la întoarcere în apropriere de Ucea (atunci cand ţi-am închis telefonu brusc:) când ne-a luat o tanti care ne-a povestit tot tot şi de câmpu din stânga şi de fabrica din dreapta şi de orăşelul din faţă şi tot aşa de ziceai că e ghidu nostru turistic. Ba chiar a vrut să ne ducă cu maşina într-un orăşel de pe acolo ca să ne arate ea ce schimbări mişto s-au făcut în ultimii ani. Ideea de bază este, însă că ne-a dus cu maşina mult dar mult după punctul în care avea ea treaba. Ne-a dus la gară, ne-a informat când avem tren mai avea un pic şi ne dădea numărul ei de telefon să o sunăm în caz că avem vreo problemă. Aşa am ajuns noi în gară la Ucea. Unde ne-am dus la ghişeu să procurăm bilete şi aşa a început minunea care ne învăluia şi ne dezvăluia şi lalala. Deci tanti de la ghişeu ne-a spus aproape cu lacrimi în ochi că acceleratu pe care trebuia să îl luăm noi nu are locuri. Bă, dar dacă zic cu lacrimi în ochi nu exagerez deloc. Să vezi. După cum bănuieşti, noi ne-am prins din primele două secunde că vom merge în picioare cu trenu, ea însă nu şi nu, nu s-a dat bătută deloc. Juma de oră ne-am uitat noi unu la altu cu o lacrimă de înduioşare în ochiu stâng şi cu un zâmbet reţinut în colţu gurii. Deci, femeia juma de oră ne-a prezentat combinaţii de trenuri, ne-a sfătuit, a sunat la centrală, s-a certat…bă…deci nu ne venea să credem. Aveam impresia că ne-a adoptat fără să ne dăm seama, aveam impresia ca timp de secole ne-a hrănit din tâtăciunile ei. Băi, dacă nu s-a zbătut femeia aia să ne găsească locuri, bă dacă nu s-a agitat. A venit, ne-a căutat pe afară, a mai luat nuştu ce date de pe bilete că să mai sune ea pe nuştu unde. La final, când nu a reuşit să ne găsească locuri a venit spăşită cu lacrimi în ochi să ne zică că îi pare rău, că îşi cere scuze. Sunt aproape sigură că, apoi, s-a dus într-un colţ şi s-a autoflagelat. Deci, na, am rămas impresionată. Şi fii sigură că nu exagerez cu nimica. De aia voi rămâne veşnic credincioasă ucenilor. Da.
violetaneamtu a zis,
iulie 21, 2008 la 4:21 PM
Dom’ne, să-ţi răspund: acela nu este un smoc de păr, este o fântână arteziană, în concluzie unde ai mai văzit tu două fântâni arteziene care să curgă la fel una lângă alta? Imaginile astea se selectează automat pentru că nu ai poză. Aşa, şi nu în cele din urmă, aceea nu este o chestie este o fiinţă cu multă personalitate (livia sunt sigură că are un nume pentru ea) care iarna ca şi vara îşi vede în continuare de treburile ei fără să îmi dea mie raportul unde se duce, cu cine se pupă etc.
robert a zis,
august 12, 2008 la 12:25 PM
Eu sunt din Victoria, de langa Ucea de Sus… Se pune ..?
violetaneamtu a zis,
august 12, 2008 la 12:29 PM
Robert a zis,
august 12, 2008 la 12:39 PM
bun, bun…Imi place pe aici, miroase a munte. O sa mai revin
violetaneamtu a zis,
august 12, 2008 la 12:51 PM
sigur ca da. mai ales ca urmeă poze din Deltă, din Vatra Dornei şi Croaţia. cu munte inclus:)