Săptămâna mi-a fost marcată de o fetiţă. Mergeam pe aceeaşi alee cu ea şi cu mama ei. Maică-sa în faţă, fetiţa la vreo trei metri în urma ei, iar eu imediat după ele. Maică’sa se întorcea din când în când spre fata şi ţipa. Îi zicea ceva urlând, dar fata părea că nu o bagă în seamă, părea că se gândeşte la altceva şi se uita pierdută în jurul ei.
La un moment dat s-a agăţat cu ochii de mine. Eu i-am zâmbit instinctiv, aproape fără să-mi dau seama aşa cum fac de obicei când văd un copil. Ea a rămas toatal uimită. Nu se aştepta, de acea din două în două secunde se întorcea spre mine parcă nevenindu-i să creadă că râdeam la ea. În timpul ăsta, maică’sa continua să urle, iar fata contina să nu o bage în seamă. La un moment dat, vâzând că eu continuu să îi zâmbesc a schiţat şi ea un fel de râs. Parcă era pentru prima dată când făcea gestul ăsta. Parcă atunci descoperea că faţa ei este capabilă să realizeze acea grimasă numită zâmbet.
Mă pregăteam să traversez, iar fata observându-mă mi-a făcut cu mâna în semn de la revedere. Blocaj. Atunci m-am blocat. Şi mi-am dat seama că aş greşi schimbând trotuarul în acel moment. M-am dus direct la mamă şi am blocat-o la rândul meu cu o întrebare. Se uita zăpăcită la mine neînţelegând de unde am apărut şi ce vreau.
Mă întreb şi acum dacă femeia aia mai ţipă. Şi, mai ales, mă întreb cât timp fata ei va mai avea puterea să zâmbească la trecătorii de pe stradă.
livihuca a zis,
septembrie 27, 2008 la 1:48 AM
io am vazut una in metrou. avea tot o fata. fata, in roz de sus pana jos, cu ghiozdan cu michi maus si “sweety” scris pe ea, o tragea de mana pe ma-sa (nu pot sa -i zic altfel) incercand sa-i povesteasca ce facuse la scoala. ma-sa asculta ceva la casti, kiss fm probabil, si mesteca guma. din cand in cand ii mai tragea cate un sut/cot fie-si. probabil o facuse in liceu, in timp ce se schimba in sala de sport. de ce o mai imbraca in roz… naiba stie.
Pinguin a zis,
septembrie 30, 2008 la 5:49 PM
trist, dar adevarat si din ce in ce mai multi….
Liz Madsen a zis,
octombrie 7, 2008 la 2:32 AM
Si ce-ai intrebat-o, ca n-am retzinut.
violetaneamtu a zis,
octombrie 7, 2008 la 9:46 AM
Păi e simplu de presupus. I-am zis: “doamnă, de ce ţipaţi la ea? mai bine v-aţi da silinţa să o creşteţi cum trebuie şi să vă exprimaţi frustrările în altă parte”. ceva de genul.
alina_pro a zis,
noiembrie 11, 2008 la 2:36 PM
bravo! eu, intr-o situatie asemanatoare n-am putut face acelasi lucru. am trecut mai departe de doua ori mai nefericita: o data pentru copil, odata pentru lasitatea mea.