Violeta Neamţu’s Weblog

Scriam eu un articol şi lalala şi, din întîmplare, aflu despre cuvântul “ficat” că vine, evident, din latină. În limba strămoşilor se spunea “ficatum”. Exact ca în română. În alte limbi latine se păstrează rădăcina: în italiană se zice “fegato”, în franceză “foie” (foa), în spaniolă “higado” (igado), în portugheză “figado”, însă singură limba română păstrează forma cuvântului aşa cum era el la începuturi în latină. Asta mă face să îmi întăresc şi mai mult o teorie mai veche de-a mea prin care susţin că limba română este cea mai complexă dintre cele cinci limbi latine europene.

Iniţial, raţionamentul meu destul de simplist pleca de la faptul că româna este singura limbă latină care păstrează până astăzi cele cinci cazuri gramaticale specifice limbii romanilor. Aceasta este şi principala cauză pentru care sfârşitul cuvintelor se schimbă de fiecare dată în funcţie de cazul gramatical în care se găseşte. De-aia străini se cam chinuiesc să o înveţe. După cum spuneam, niciuna dintre celelalte limbi latine din Europa (că mai există nişte variante de graiuri latine prin Africa şi prin nişte insuliţe pe undeva prin lume. aceste limbi nu le cunosc în niciun fel, deci nu ştiu să vă povestesc despre ele) nu mai are cele cinci cazuri latine.

Plus, eu ca o cunoscătoare de spaniolă şi franceză, cunoscătoare intimă aş putea spune deoarece am avut ani în care am vorbit numai în aceste limbi, ştiu că popoarele astea două nu au atâtea excepţii gramaticale în cazul verbelor, de exemplu, şi nici atâtea varianate de pronume (tonice, atonice, genitivale şi lalala).

Plus că aveam o dată un prieten italian şi o prietenă spanioloaică şi aştia se conversau între ei fiecare în limba lui şi se înţelegeau perfect. Se enervau de fiecare dată când vorbeam eu în româneşte şi, din ciripeala mea, nu înţelegeau nimic în timp ce eu îi pricepeam pe amândoi fie că vorbeau în spaniolă, fie că în italiană.

Portughezii au o pronunţie mai deşiuchiată. E, deşiuchiala vine fix de la sunetele care se pronunţă fix ca în româneşte. Căci, dintre cele patru limbi, portugheza, deşi nu pare, este cea care se apropie cel mai mult, ca pronuţie, de română.

Da…limba română este complxă, asta o ştim cu toţii. Teoria mea zice că este mult mai complexă decât toate celelalte patru limbi la un loc. Teoria asta a mea se continuă şi cu raţionamentul că, de fapt, româna şi nu italiana, este limba care a păstrat cele mai multe cuvinte şi rădăcini din latină. A, că are şi alte influenţe de la popoarele vecine sau cotropitoare plus vechile rădăcini dacice şi lallalalala…e, acest lucru o face şi mai complexă.