Mai sunt şi despărţirile care se încheie cu un sărut pe mână. Întotdeauna locul este sinistru şi întotdeauna miroase a ceară arsă. Şi absolut întotdeauna cineva plânge. Şi nu este cel a cărui mână este sărutată.
iunie 9, 2009 la 2:23 PM (DAR VĂ ROG)
Mai sunt şi despărţirile care se încheie cu un sărut pe mână. Întotdeauna locul este sinistru şi întotdeauna miroase a ceară arsă. Şi absolut întotdeauna cineva plânge. Şi nu este cel a cărui mână este sărutată.
Elibra a zis,
iunie 15, 2009 la 5:07 PM
…of!
Elibra a zis,
iunie 15, 2009 la 10:37 PM
later edit: am vrut sa sterg of-ul, sa comentez mirosul de ceara arsa, sa mi-l completez cu miros de narcise si liliac…si despartirea incheiata cu sarut pe tampla. ultimul. cum bine zici, plange cineva intotdeauna. si la fel, tampla aia ramane senina si indiferenta. for ever.
PS: Ce mai scrii?
violetaneamtu a zis,
iunie 17, 2009 la 8:33 AM
băi, ca de obicei, mă aflu blocată într-o poveste. am ideea, cam ştiu unde vreau să ajung. îmi lipseşte maniera de a exprima totul. aştept să îmi vină scânteia.
la tine cum merge?