Eu pe un hol, mă sufocam. Din cauză că sunt destul de piticanie, nu ajungeam la fereastra care era înălţata la doi metri desupra. M-am căţărat pe ceva şi am ajuns la mânerul ferestrei. Următorul gest: am deschis-o cu forţă, cu mâna dreaptă. Neluând în calcul cealaltă mână care stătea în calea ferestrei, cauză pentru care m-am rănit foarte rău.
Se întâmplă oare aşa întotdeauna? Vrei să deschizi o fereastră, să dărâmi un zid, să spluberi o prejudecată, să treci peste limite impuse, dar nu faci decât să te loveşti. Sau reuşeşti să deschizi fereastra, însă îţi provoci dureri atât de mari încât nu mai încerci, cu alte ocazii, să deschizi nimic, niciodată.
violetaneamtu a zis,
iulie 13, 2009 la 12:56 PM
p.s. cei care mă cunosc, ştiu că eu încerc, oricum:). nici eu nu îmi explic întotdeauna de ce.
simona a zis,
iulie 13, 2009 la 1:49 PM
eu zic ca o sa incerci sa deschizi tot mai multe “ferestre”, cu cat o sa te lovesti mai rau;) (ma rog, topica e un pic inversa dar… )
violetaneamtu a zis,
iulie 13, 2009 la 2:10 PM
ceea ce mă ambiţionează şi mai mult:)
livia a zis,
iulie 13, 2009 la 3:40 PM
sa vezi cand incerci sa deschizi usi.
violetaneamtu a zis,
iulie 13, 2009 la 3:52 PM
sânge, muci, victime colaterale:)
livia a zis,
iulie 13, 2009 la 4:08 PM
bai. am fost sa cercetez posibilitatile de aprovizionare din jurul noii vizuine. si ce crezi? am descoperit un magazin de salam si pui congelati care se cheama “Veverita”.
eu cred ca nici n-ai fost in irlanda, ai fost in padure sa traforezi caprioare si mistreti pentru salam. si-acu ai luat si tu niste poze misto de pe net si le-ai pus aici de impresie.
ciocolata a fost buna, multumesc.
violetaneamtu a zis,
iulie 13, 2009 la 4:18 PM
băi, să îmi bag picioarele în ciocolata aia. ca copiii mici sunteţi, mă. joi a trebuit să mă întâlnesc cu toate trei în locuri diferite din bucureşti, la ore diferite. încercam eu că câr, că mâr că nu ştiu ce, toate aţi venit cu obiecţiunea, “da ne-ai promis ciocolată”. plus că roxana a fost total nemulţumită. că ea n-a primit cu mama ei de guiness, ci cu uischi irlandez. si de aici să vezi tragedie. ca vă iubesc mai mult pe voi, că pe ea o neglijez. lalallalalal. deci în momente din astea mă gândesc să nu vă mai aduc niciodată nimicuţa.
mă bucur că ţi-a plăcut ciocolata.
livia a zis,
iulie 13, 2009 la 4:26 PM
data viitoare sa faci bine sa-ti iei sanie. si sac. si reni, ca sa nu te doara pe tine picioarele si spatele. vezi? mie poti sa-mi aduci ca merit, nu sunt turbulenta. intreaba si vecinii daca vrei. e o jale la noi pe scara ca plecam, toata saptamana m-au pupat babele. una saraca a facut si inundatie, asa s-a impresionat de tare.
violetaneamtu a zis,
iulie 13, 2009 la 4:30 PM
rocanel a zis,
iulie 14, 2009 la 9:22 PM
bietele babe, eu le inteleg
tu te muti pe la pta matache? ca akolo am vazut eu un magazin de carne pe nume veverita si am zis c-o sa-i pozez fatada cand revin, ca sa-i trimit lu vio
poate o fi un lant de veverite, cine stie?
veve, credeam c-am rezolvat, acu nu mai exagera ca n-am dramatizat chiar asa:)
e o regresie – in copilarie primeam doar chestiile refuzate de mezin, de aia sunt putin mai sensibila si ma enervez cand mi se pare ca lucrurile se repeta
ziceai ca-mi trimiti un cantec. e cu link sau tre sa fiu online ca sa mi-l dai? mua!
violetaneamtu a zis,
iulie 15, 2009 la 7:55 AM
ţi-am trimis linku pe mess, mă!
livia a zis,
iulie 15, 2009 la 7:55 AM
nu la piata matache, pentru ca nici nu stiu unde e.
eu cred ca si atunci primeai chestiile refuzate de frate-tau pentru ca te strigau ai tai la cadouri si ajungeai a doua zi, cand deja ai tai si mezinul se uitasera la trei telejurnale, un dallas si mancasera 4 ciocolate fiecare.
rocanel a zis,
iulie 15, 2009 la 12:11 PM
societatea m-a schimbat:)