Cunoaşteţi specia secretarelor, nu? Acele fiinţe acre de la unghia mică a piciorului până la ultimul fir de păr din mustaţă.
Da! Dar nu cunoaşteţi secretarele de la Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti. Să vă povestesc.
Mă duc eu cu o grămadă de întrebări, cereri, pretenţii, revoluţii în cap. Cer răspuns şi ajutor la ghişeul de secretare. Duomne, acea distinsă doamnă secretară a fost atât de simpatică, mi-a răspuns atât de calm la toate nedumeririle, s-a oferit să mă ajute în toate problemele, s-a învârtit ca titirezu prin biroi ca să îmi dea toate lămuririle necesare.
Avea o voce aşa de caldă încât ascultând-o cum îmi vorbea de taxe, de restanţe, de examene etc. îmi venea să îmi aşez capul pe umarul ei. Să închid ochii încet şi să zâmbesc candid şi dragostos.
Experienţa soră’mii cu aceleaşi secretare de la Sociologie este similară. Se duce ea să se retragă de la Master. Secretara a privit-o blând, i-a enumerat toate avantajele de a fi student la Sociologie, a sfătuit-o, i-a înţeles motivele pentru care a hotărât să plece chiar dacă intrase la buget şi, în final, şi-a cerut scuze în numele instituţiei pentru că soră’mea era dezamăgită de Sociologie.
În timpul ăsta, soră’mii aproape îi dăduseră lacrimile, a fost de vreo câteva ori pe punctul de a renunţa să se mai retragă şi, în general, îşi repeta în gând: ce-au păţit ăştia, frate!?
Cea mai tare fază i s-a întâmplat unei prietene. Ea plecase nu ştiu pe unde cu nu ştiu ce treabă. În una din zile primeşte un meil de la o secretară de la Sociologie. În introducere, aceasta îi mărturisea cu căldură cât de mult se bucură pentru experienţa extrem de interesantă pe care o avea prietena mea pe unde era. De asemenea, îi spune că speră că se simte bine şi că are parte de oameni minunaţi pentru ca, într-un final, să o anunţe că s-au dat carnetele de student şi că data de eliberare pentru predarea acestora a expirat.
Imediat, însă, doamna secretară adaugă că nu este cazul să îşi facă griji pentru că, evident, ea o va aştepta chiar şi peste program ca să îi înmâneze carnetul de student.
Mai avea puţin şi îi mărturisea: puiuţ, să ştii că pot să îţi trimit şi câţiva euro în caz că ai rămas fără bani.
Ai lăv secretarele.
alinpatroi a zis,
octombrie 26, 2009 la 1:46 PM
O fi de la surplusul de extasy luat inainte de inceperea programului cu studentii
livia a zis,
octombrie 26, 2009 la 2:01 PM
se mai intampla ma. sunt si ele oameni. hai sa facem ziua secretarelor si sa le ducem flori la toate intr-o zi. e?
violetaneamtu a zis,
octombrie 26, 2009 la 2:02 PM
tu ştii ceva ce nu ştiu eu, alin?
oricum, e o plăcere să avem aici printre noi un comentariu de la cineva nou, cu viziuni libere şi halucinogene:)
violetaneamtu a zis,
octombrie 26, 2009 la 2:03 PM
eee….e prea mult. nu o să uit niciodată că alte secretare mi-au mâncat zilele.
alinpatroi a zis,
octombrie 26, 2009 la 2:26 PM
Cum intamplarea face sa fiu roman, am scenarita in sange. Era doar o ipoteza dar cine stie
))
cornulet a zis,
octombrie 27, 2009 la 12:26 AM
Nu vreau sa stric petrecerea, dar facultatea asta e cu taxa? Ca na, de cand cu criza…:)
violetaneamtu a zis,
octombrie 27, 2009 la 9:31 AM
pai am precizat că e universitatea biucarest. deci sociologie, jurnalism etc e tot una. locuri cu taxă, locuri fără taxă etc.
livia a zis,
octombrie 27, 2009 la 11:40 AM
i lav jimi hendrics.
Dee a zis,
octombrie 29, 2009 la 5:00 PM
Auzi, da’ de secretarele frustrate de la FJSC ce de nu scrii? Ca doar facuta-i faculta acolo!
violetaneamtu a zis,
octombrie 29, 2009 la 5:15 PM
da…dar ele nu mi-au dat niciun fior literar, blogăresc în cazul ăsta. îmi pare rău, ele nu mă inspiră.
Georgiana Ivan a zis,
noiembrie 3, 2009 la 9:55 AM