Am un secret! Acu dacă e secret de ce vă aşteptaţi să vi-l spun? Hai mai bine să vă vorbesc despre diferenţa dintre cerşetori şi cerşători.
Pe cerşetori îi ştim cu toţii. Pe scurt: sunt ciungi, ţipă, cer insistent, îţi aruncă priviri urâte dacă îţi permiţi să nu îi bagi în seamă, se ţin de tine, se agaţă de tine. Au texte mişto confecţionate (cam ca în celebrul Filantropica). Şi în general luchingul lor, mutra pe care o au şi spuma de la gură ar trebui să îţi inspire o milă continuă şi nesfârşită.
Eu trec pe lângă ei cu dispreţ. M-am obişnuit să înghit umanitatea din mine sau orice emoţie pe care mi-ar putea-o inspira un asemenea personaj. Asta are efecte asupra mea. Câteodată îmi vine să mă arunc de la primul balcon pe care îl găsesc în cale. Şi asta pentru că am fost atât de nepăsătoare în faţa suferinţei lor despre care nu voi şti niciodată dacă este autentică sau nu.
Cerşătorii sunt ăia pe care îi observi abia după ce ai trecut pe lângă ei. Îţi dai seamă că ţi s-au adresat, că au tăcut, că îşi văd de treaba lor şi că, în general, se află acolo ca şi cum ar fi în propria casă, ca şi cum nu ar cerşi, ca şi cum s-ar uita la telenovele.
Ăştia nu sunt chiar atât de ciungi sau cel puţin nu îşi expun părţile lipsă ale corpului ca să impresionze cu orice preţ. Ceea ce, paradoxal, te face să devii dintrodată extrem de atent la părţile lipsă ale sufletului. Dacă le dibuieşti, clar te întorci înapoi. Ei îşi văd în continuare de telenoveaua din capul lor şi nici nu te observă că te-ai abătut din drumul tău. Le întinzi bani. Ei îi iau mecanic. Zic câteva vorbe, foarte din suflet de altfel, însă iau banii ca şi cum i-ai întrerupt din ceva fundamental. Ca şi cum ţi-ar face o favoare. Şi, da, chiar îţi fac o favoare.
livia a zis,
noiembrie 11, 2009 la 3:35 PM
violetaneamtu a zis,
noiembrie 12, 2009 la 9:13 AM
nu m-am văzut cu soră’mea de doo zile. o lălăiesc aiurea. aseară căutat indicatori. nu zic ce fel de indicatori că mă ia cu râs instantaneu. şi a ieşit un desen de pus la panoul de onoare. Pe care evident am desenat şi raţa. tu îmi ştii raţa, nu? singurul desen adevărat pe care ştiu să îl fac.
imaginează-ţi 3 oameni pe la patru dimineaţa în jurul unei hârtii, efectiv smulgându-şi din mână singurul pix din dotare ca să deseneze pe foae. curbe şi formule şi diamante şi paraşute…şi nu cred că îţi imaginezi de ce le făceam. o să îţi povestesc. culmea e că eu fiind în minoritate înţelegeam ceva, ăilalţi doi înţelegeau altceva. deşi, na, paraşuta e paraşută, curba, curbă etc. o plăcere continuă.
violetaneamtu a zis,
noiembrie 12, 2009 la 9:37 AM
(scriu aici că e mai simplu la ora asta de dimineaţă). tot aseară mi-a venit şi o idee de joc nou pentru noi patru. o să vă zic mai multe când o să îmi fie totul extrem de clar. să vedem ce o să zică providenţa (aka Roxana şi Cornuleţ că aştia sunt simandicoase). noi doo ne înţelegem la jocuri. ai observat, nu-i aşa?:)
violetaneamtu a zis,
noiembrie 12, 2009 la 10:11 AM
provindeţa e simandicoasă, mă?
violetaneamtu a zis,
noiembrie 12, 2009 la 10:14 AM
hai să identificăm unde e problema în ceea ce priveşte providenţa, care sunt indicatorii care susţin această problemă, să facem o teorie logică, să dăm şi un răspuns empatic….să vedem dacă se susţine atributul de “simandicos”…. uite aşa am ţinut-o azi noapte:) de la cursul de analiză de politici publice vine ploaia:)
violetaneamtu a zis,
noiembrie 12, 2009 la 10:19 AM
duamne, iar m-a apucat logoreea scriitoricească. să mă oprească cineva! aţi auzit de cartea pentru adolescenţi şi adolescentine Jocurile foamei? despre autoarea ei tre să scriu. livvvvviiiiiiaaaaaaaa ajută-mă! fă-mi ceva să mă opresc. şochează-mă cu ceva. doar tu poţi asta. liviiiiiiiuuuuuuuuuţţţţţţaaaaaaa, mi amor! dime por favor que pasa…aaaa…..aseară pentru un timp am vorbit şi în franceză şi în spaniolă şi în bruma de engleză pe care o ştiu. şi treceam de la una la alta cu o uşurinţă de care nu m-aş fi crezut capabilă vreodată. şi belgiaca aia săraca m-a suportat până şi-a luat jucăriile şi a plecat…….liviiiiiiiiaaaaaaaaa……fă ceva! liviaaaaa……nu pot să mă opresc. vezi că te sun ca să îţi povestesc cu amănunte şi detalii aşa cum faci tu de obicei de îmi vine să îmi iau câmpii. liviiiiiiiaaaaaaaaa………help mi:))))
violetaneamtu a zis,
noiembrie 12, 2009 la 10:23 AM
……(acum mă abţin)….încerc să mă controlez…..(mă abţin), (mă abţin), (mă abţin)……………………………………………………………………………………………………………..
violetaneamtu a zis,
noiembrie 12, 2009 la 10:32 AM
(mă abţin cu greu)…..
livihuca a zis,
noiembrie 12, 2009 la 2:12 PM
stai, ma! ca te-apuca sughitzu.
Eugen a zis,
noiembrie 12, 2009 la 7:42 PM
Abia dupa ce ai plecat am inceput sa-ti citesc blogul.
Zi mai multe de jocul in patru
violetaneamtu a zis,
noiembrie 12, 2009 la 7:53 PM
Băi, după cum ai observat e un joc care nu te include:)
adică vrei să spui că io ca persoană nu te-am inspirat într-un an jumătate să îmi citeşti blogu?!!!!????
mă întreb ce te-a făcut să te răzgândeşti…
Eugen a zis,
noiembrie 12, 2009 la 7:57 PM
Am intrat odata si am vazut ca scrii chestii personale. Nu-mi place sa am intimitati cu colegii de serviciu asa ca nu am mai citit
Mi se pare ca trebuie impusa o limita pentru ca toata lumea sa fie relaxata si respectuasa. Daca l-as fi citit, poate ne-am fi apropiat sau poate te-as fi enervat in anumite momente. N-am vrut asta.
muntele a zis,
noiembrie 12, 2009 la 8:02 PM
sunt supărat pe mariana. te rog să-i transmiţ asta pe această cale.
violetaneamtu a zis,
noiembrie 12, 2009 la 8:05 PM
eugen, io acu descopăr ce mişto eşti:)
sunt personale, dar cu o limită. nu sunt intime. mă mai scap câteodată în momentele când nu sunt împăcată cu mine însămi. da de obicei sunt atât de metaforică că nimeni nu înţelege nimicuţa. noroc cu fetele că ele distrag atenţia. io crecă blogu ăsta e citit mai mult pentru comentarii:)
Gabi a zis,
noiembrie 12, 2009 la 8:07 PM
Recomand un articol scris de un prof de la filosofie aici: http://www.ideiindialog.ro/articol_693/despre_cersetorie.html
Exact pe tema asta.
violetaneamtu a zis,
noiembrie 12, 2009 la 8:07 PM
da, şefu! imediat îi dau o strigătură. vrei să o şi descânt? să se aciuiască necuratu în ea?
violetaneamtu a zis,
noiembrie 12, 2009 la 8:08 PM
aaa…gabi….ce plăcere…şi io tre să îţi dau ceva mişto. da nu e public. nu e pt toată lumea. trimit pe mess.
Eugen a zis,
noiembrie 12, 2009 la 8:31 PM
Poate ca sunt eu prea naiv sau antisocial, dar mie mi se par intime multe chestii de aici.
In fine, daca tot ai inceput sa-mi faci complimente, scoate-ma la o bere sa descoperi tot ce ai pierdut pana acum
violetaneamtu a zis,
noiembrie 12, 2009 la 8:42 PM
or fi, mă, dacă tu zici. or exista grade ale intimităţii…nu mă lua în seamă că sunt varză. n-am dormit de doo zile şi acu tre să scriu despre manuscrise şi ilene cosânzene.
poate ne vedem mai mulţi de la acasă, zic. sau vrei doar noi doi?
Eugen a zis,
noiembrie 12, 2009 la 8:47 PM
Tu cumperi berea, deci tu hotarasti…
violetaneamtu a zis,
noiembrie 12, 2009 la 10:17 PM
aha..hai că mi-a trecut entuziasmu…:) vorbim.
cornulet a zis,
noiembrie 13, 2009 la 10:18 AM
cioc cioc?
livia a zis,
noiembrie 13, 2009 la 10:59 AM
e cioc! da si tu cu o cizma, ca precis doarme, nu vezi c-a fost iar la baut?
violetaneamtu a zis,
noiembrie 13, 2009 la 11:10 AM
aseară a fost de vis. trebuia să fac repede ceva (in situaţia în care mă aflam “repede” era cam peste puterile mele). şi când să dau send, şi mă şi imaginam pe burtă în pat dormind şi sforăind…a.aa.a.a căzut netu. după vreo oră de chin a venit netu înapoi. în timpu ăsta m-au chinuit îngrozitor. încercam să dorm, dar evident că s-a trezit toată lumea să mă sune fix atunci.
după care nu ştiu cum se face dar iară m-am trezit cu nişte căni de bere. şi abia pe la 12 am reuşit să mă aşez în poziţia standard de somn.
acu sunt ok. am nişte idei:)
Cougar a zis,
noiembrie 14, 2009 la 11:21 AM
chiar mă gândeam de ce ai tu 24 de comentarii la chestia asta.
băăăăi, violeto, eşti pasibilă să duci găleata la gunoi, băăăăiii, şi mă refer doar în sensu’ ăla bunu’!
violetaneamtu a zis,
noiembrie 14, 2009 la 1:33 PM
mă complimentezi….în ultima vreme nu încetezi să mă complimentezi…tu vrei ceva de la mine, bag seamă:)
Cougar a zis,
noiembrie 14, 2009 la 2:49 PM
de fapt, e chiar invers. din ce spui, îmi dau seama că am devenit mult prea subtil, chiar şi pentru tine. îţi mulţumesc nespus, şi îţi urez asemenea.
violetaneamtu a zis,
noiembrie 14, 2009 la 9:32 PM
mi-am cam pierdut subtilitatea în ultimul timp. îţi vine să crezi?
din câte bănuieşti tu, am şanse să îmi revină? sau e mai bine să o las pierdută pe veci?
Cougar a zis,
noiembrie 15, 2009 la 7:11 PM
deci, da.