ADORAŢIUNI

noiembrie 16, 2009 la 10:12 AM (DAR VĂ ROG)
Tags:

Credeţi că ceea ce numim în mod convenţional Dumnezeu ne percepe pe toţi exact aşa cum suntem?

Credeţi că ia în seamă rugăciunile celor care îţi împreunează mâinile spre el fără să se fi spălat pe ele înainte să i se adreseze?

Credeţi că îi ia în seamă pe cei care i se adresează stând pe burtă cu mâinile aşezate sub ei fix pe organele sexuale?

Credeţi că e nevoie de un anumit ritual ca să fie validă orice dorinţă/speranţă care îi este destinată?

Credeţi că profanez cele sfinte exact în acest moment?

Va veni vremea în care dacă mă voi îmbrăca într-un sac roz şi îmi voi pune în cap cenuşă amestecată cu flori de marijuana nu va constitui nicio contradicţie în termeni. Iar cuvântul blasfemie va fi şters pentru totdeauna din vocabularul planetar.

4 Comentarii

CERŞĂTORII

noiembrie 11, 2009 la 2:03 PM (DAR VĂ ROG)
Tags:

Am un secret! Acu dacă e secret de ce vă aşteptaţi să vi-l spun? Hai mai bine să vă vorbesc despre diferenţa dintre cerşetori şi cerşători.

Pe cerşetori îi ştim cu toţii. Pe scurt: sunt ciungi, ţipă, cer insistent, îţi aruncă priviri urâte dacă îţi permiţi să nu îi bagi în seamă, se ţin de tine, se agaţă de tine. Au texte mişto confecţionate (cam ca în celebrul Filantropica). Şi în general luchingul lor, mutra pe care o au şi spuma de la gură ar trebui să îţi inspire o milă continuă şi nesfârşită.

Eu trec pe lângă ei cu dispreţ. M-am obişnuit să înghit umanitatea din mine sau orice emoţie pe care mi-ar putea-o inspira un asemenea personaj. Asta are efecte asupra mea. Câteodată îmi vine să mă arunc de la primul balcon pe care îl găsesc în cale. Şi asta pentru că am fost atât de nepăsătoare în faţa suferinţei lor despre care nu voi şti niciodată dacă este autentică sau nu.

Cerşătorii sunt ăia pe care îi observi abia după ce ai trecut pe lângă ei. Îţi dai seamă că ţi s-au adresat, că au tăcut, că îşi văd de treaba lor şi că, în general, se află acolo ca şi cum ar fi în propria casă, ca şi cum nu ar cerşi, ca şi cum s-ar uita la telenovele.

Ăştia nu sunt chiar atât de ciungi sau cel puţin nu îşi expun părţile lipsă ale corpului ca să impresionze cu orice preţ. Ceea ce, paradoxal, te face să devii dintrodată extrem de atent la părţile lipsă ale sufletului. Dacă le dibuieşti, clar te întorci înapoi. Ei îşi văd în continuare de telenoveaua din capul lor şi nici nu te observă că te-ai abătut din drumul tău. Le întinzi bani. Ei îi iau mecanic. Zic câteva vorbe, foarte din suflet de altfel, însă iau banii ca şi cum i-ai întrerupt din ceva fundamental. Ca şi cum ţi-ar face o favoare. Şi, da, chiar îţi fac o favoare.

29 Comentarii

BUCUREŞTI KM 29

noiembrie 9, 2009 la 6:01 PM (DAR VĂ ROG)
Tags: ,

Puţină muzică. Ca să prindă consistenţă autostrada.

Puţin fum. Ca să prindă consistenţă atmosfera, stratosfera şi mezosfera.

Puţină conversaţie. Ca să prindă consistenţă.

Tirurile au nume fascinante: Solotrans, Warzava, Wielton. De vis.

2 Comentarii

SEX 3

octombrie 31, 2009 la 4:52 PM (DAR VĂ ROG)
Tags: , ,

Bebeluşu se identifică cu ambii părinţi.

Dacă ăştia sunt puţin duşi şi nu sunt conştienţi ei înşişi de propriile comportamente şi de propriul sex…au cam pus-o.

Interacţiunea dintre mamă şi bebe stabileşte în ultimă instanţă identitatea esenţială de gen a lu bebe. Dacă relaţia asta nu se dezvoltă ţais, ăsta micu şi nevinovatu o să simtă tot tot tot şi o să dezvolte comportamente bisexuale (credeţi-mă că aşa e, am citit o explicaţie laboriosă şi documentată). Şi după cum explicam în postu SEX nu ar fi nimic “anormal” în asta deoarece bebeluşu încorporează în el şi masculin şi feminin.

Nu credeam s-ajung a rosti vreodată: mamelor, treceţi la cratiţă! taţilor, veniţi beţi acasă şi bateţi mamele! Nu de alta dar posedăm un bebe şi în România este absolut necesar ca el să se dezvolte heterosexual. Sau, mă rog, doreşte cineva un bebe bisexual?

11 Comentarii

SEX 2

octombrie 31, 2009 la 4:23 PM (DAR VĂ ROG)
Tags: , ,

Ştiţi de Yin şi Yang al chinezilor şi lalala? Hai că ştiţi din generală cel puţin!

După cum vă aduceţi aminte, Yin e principiul feminin şi Yang e ăla masculin.

Yin egal: trist, pasiv, sobru, introvertit, intim, receptiv, sensibil, rece, întunecat, slăbiciune, repaus.

Yang egal: fericit, vitalitate, activ, strălucitor, control, căldură, forţă, lumină.

Acu eu ce mă fac?! Că din calculele mele, la vârsta şi situaţia în care mă aflu acum, toate caracteristicile lui Yang mi se potrivesc perfect. Toa-te! De la Yin n-am decât vreo două caracteristici şi cam atât.

Da sunt muiere, pe cuvânt! Mai feminină ca mine nu găsiţi în tot Universu.

Apel umanitar! Rog toţi prietenii mei, toţi foştii iubiţi şi, in general, toată partea masculină care a avut vreodată vreo tangenţă cu mine să îmi confirme că sunt muiere. Să ştiţi că mă bazez pe voi, altfel o iau pe pereţi!

16 Comentarii

SEX

octombrie 31, 2009 la 1:57 PM (DAR VĂ ROG)
Tags: , , ,

Deci maximă concentrare, vă rog!

Foarte important de reţinut: în diferenţierea organelor sexuale, principiul feminizării are prioritate în faţa principiului masculinizării.

Mai pe înţelesu tuturor: codul genetic masculin este neputincios dacă nu se secretă o cantitate anume de substanţe magice (printre care testosteronul). Fără cantitatea exactă de T (testosteron) se vor dezvolata caracteristicile feminine (indiferent de condul genetic).

Să presupunem că totu merge ţais şi că organele interne sexuale s-au dezvoltat. Urmează oraganele sexuale externe. Nu, nu au legătură cu alea interioare. Ar fi fost bine să fie aşa de simplu.

Bon. La fel, deci, dacă nu avem destul T s-au dus naibilui totu şi rezultă uom cu organe sexuale externe feminine (indiferent de organele sexuale interne).

Urmează creierul. Ăsta are şi el şi caracteristici feminine şi caracteristici masculine. Evident, dacă nu există desul T, adio şi la gară că va rezulta uom cu caracteristici feminine (alea care ţin de creier) indiferent de organele sexuale interne sau externe.

Ştiu că o luaţi pe câmpii, dar partea dificilă abia acuşicuţa urmează.

Este vorba despre identitatea esenţială de gen (1) şi despre identitatea rolului de gen (2).

(1) se referă la sentimentul individului de a fi bărbat sau femeie. Acest sentiment nu este determinat de caracteristicile lui biologice minunat explicate mai sus, ci de sexul atribuit acestuia de cei care îl îngrijesc în primii 2-4 ani de viaţă.

(2) se referă la identificarea individului cu anumite comportamente tipice (masculine şi feminine). Această identificare bineînţeles că nu prea are treabă cu nimic din ce am explicat mai sus ci este influenţată de factorii psihosociali (deci orice influenţă determinată de mediului în care individul trăieşte). Aceeaşi factori influenţează uomu şi în alegerea obiectului sexual (care poate fi bineînţeles de sex feminin sau masculin).

Să nu uităm că T din dorinţa de a complica şi mai mult lucrurile declanşează un comportament matern. Deci şi masculii incorporează în ei manifestări materne şi au potenţial de mamă. Şi, da, ca să ne complicăm de tot, degeaba ne dăm noi peste cap, dar zic specialiştii că toate componentele specifice unui sex există în mod normal şi în celălalt sex.

Să nu uităm de psihanaliştii care zic că din punct de vedere psihic suntem bisexuali (adică avem caracteristici psihice şi de bărbat şi de femeie). Deci eu mă duc să mă culc că nu mai pot.

Bă! heterosexualilor, homofobilor, feministelor, toţi ăştia cu sexu bine definit (încă nu mi-e clar prin ce minune), nu-i aşa că vă simţiţi norocoşi?

1 comentariu

STUDENT

octombrie 29, 2009 la 9:58 AM (DAR VĂ ROG)
Tags: , ,

“Niciun student nu ne-a mai vizitat atât de des!”, au exclamat disperate secretarele de la SNSPA.

De fapt, probabil există studenţi care nu au fost niciodată la secretariat în cele trei săptămâni de când a început şcoala. În ceea ce o priveşte pe soră’mea săptămâna trecută a ratat doar ziua de vineri în a le vizita. Vinerea nu e program cu publicul.

Minunata mea soră şi-a permis să fie ofuscată că nu s-au ţinut cursurile, că nu au venit profesorii să îşi împrăştie înţelepciunea peste studenţi, că s-a schimbat orarul şi nimenea nu a anunţat pe nimenea etc. etc. Şi astfel a mers în fiecare zi la secretariat ca să întrebe ce naibilui se întâmplă.

Printre altele le-a scris profesorilor ca să îi anunţe că s-a schimbat orarul, ca să le reamintească că au cursuri, ca să îi întrebe ba una, ba alta. I-a căutat pe net, le-a aflat adresele şi numerele te telefon, le-a văzut şi pozele.  Deci eu m-aş păzi dacă aş fi în locul lor.

Eu ca soră am încredere în ea că îi va face cumva să vină la cursuri. De fapt, cunoscând-o de când era mititea, sunt sigură că ăştia o să vină toţi la şcoală de frica ei.

- Când mă văd le pica faţa instantaneu, îmi mărturiseşte soră’mea despre secretarele de la SNSPA. Eu cred că o să mă saboteze. Nu crecă îmi mai dau carnetul de student. Dar nu e problemă le stric eu planul data viitoare când le vizitez.

Eu cred că ăştia o să facă un avizier special cu răspunsuri numai pentru ea. Iar la panoul final cu studenţii premianţi (vă mai aduceţi aminte cum se făceau panourile la grădiniţă cu şoimii patriei consideraţi ceva de vis?)…aşa..la panoul final la secţinea “cel mai stresant şi insistent student” soră’mea o să îşi adjudece toate premiile.

Ai lăv soră’mea.

28 Comentarii

SECRETARELE DE LA SOCIOLOGIE

octombrie 26, 2009 la 1:41 PM (DAR VĂ ROG)
Tags: ,

Cunoaşteţi specia secretarelor, nu? Acele fiinţe acre de la unghia mică a piciorului până la ultimul fir de păr din mustaţă.

Da! Dar nu cunoaşteţi secretarele de la Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti. Să vă povestesc.

Mă duc eu cu o grămadă de întrebări, cereri, pretenţii, revoluţii în cap. Cer răspuns şi ajutor la ghişeul de secretare. Duomne, acea distinsă doamnă secretară a fost atât de simpatică, mi-a răspuns atât de calm la toate nedumeririle, s-a oferit să mă ajute în toate problemele, s-a învârtit ca titirezu prin biroi ca să îmi dea toate lămuririle necesare.

Avea o voce aşa de caldă încât ascultând-o cum îmi vorbea de taxe, de restanţe, de examene etc. îmi venea să îmi aşez capul pe umarul ei. Să închid ochii încet şi să zâmbesc candid şi dragostos.

Experienţa soră’mii cu aceleaşi secretare de la Sociologie este similară. Se duce ea să se retragă de la Master. Secretara a privit-o blând, i-a enumerat toate avantajele de a fi student la Sociologie, a sfătuit-o, i-a înţeles motivele pentru care a hotărât să plece chiar dacă intrase la buget şi, în final, şi-a cerut scuze în numele instituţiei pentru că soră’mea era dezamăgită de Sociologie.

În timpul ăsta, soră’mii aproape îi dăduseră lacrimile, a fost de vreo câteva ori pe punctul de a renunţa să se mai retragă şi, în general, îşi repeta în gând: ce-au păţit ăştia, frate!?

Cea mai tare fază i s-a întâmplat unei prietene. Ea plecase nu ştiu pe unde cu nu ştiu ce treabă. În una din zile primeşte un meil de la o secretară de la Sociologie. În introducere, aceasta îi mărturisea cu căldură cât de mult se bucură pentru experienţa extrem de interesantă pe care o avea prietena mea pe unde era. De asemenea, îi spune că speră că se simte bine şi că are parte de oameni minunaţi pentru ca, într-un final, să o anunţe că s-au dat carnetele de student şi că data de eliberare pentru predarea acestora a expirat.

Imediat, însă, doamna secretară adaugă că nu este cazul să îşi facă griji pentru că, evident, ea o va aştepta chiar şi peste program ca să îi înmâneze carnetul de student.

Mai avea puţin şi îi mărturisea: puiuţ, să ştii că pot să îţi trimit şi câţiva euro în caz că ai rămas fără bani.

Ai lăv secretarele.

11 Comentarii

PRIETENII MEI

octombrie 23, 2009 la 1:23 PM (DAR VĂ ROG)

Prietenele mele au simţit că mă pierd. Adică mă aflam într-un proces în care eu începusem să nu mai fiu eu. Şi prietenele mele au mirosit asta. Fiecare cum a putut, fiecare cum a ştiut, că eu nu am spus nimic.

Bogdana (soră’mea) s-a enervat de vreo câteva ori. Mi-a semnalat că ceva nu e în regulă. Apoi s-a resemnat şi m-a lăsat în pace. Şi, în general, era tristă din cauza mea.

Cornuleţ a fost enorm de supărată. A făcut crize. Aproape îi venea să mă bată. Dar mi-a scris lucruri frumoase în momentul în care aveam impresia că tot ceea ce trezesc în oameni ţine de urât, de nesiguranţă şi dezechilibru.

Livia s-a băgat în viaţa mea. Are verde să facă asta. E o regulă nescrisă între noi. Apoi mi-a spus lucruri frumoase care, în principiu, se învârteau în jurul faptului că noi două suntem foarte diferite, dar că ea nu ar încerca niciodată să schimbe nimic în mine.

Cristicristhian a început să vorbească despre frumuseţi când hodoronc-tronc i-am zis să facă asta. Mi-a făcut complimente când nici nu voia, nici nu simţea. Dar eu de asta aveam nevoie atunci. Şi el s-a conformat.

Iulia a fost reticentă mereu. Orice i-aş fi spus, ea a avut libertatea de a fi reticentă mereu.

Roxana a fost singura care a avut încredre totală în mine. Ea s-a bucurat.

Dragii mei de vreo două zile mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară. Am şi un argument suprem prin care îmi susţin această afirmaţie.

Aseară, m-am întâlnit cu un personaj, din întâmplare, la lifturi. M-am bucurat atât de mult de tot ceea ce mă înconjura încât am luat personajul în braţe şi l-am strâns cu pasiune, murmurând cuvinte duioase de alint. De atâta euforie nu am mai urcat cu liftu şi m-am dus să mă plimb cu el, pe unde voia el.

Acest personaj se numeşte Ciprian. Deci cel puţin mie mi-e extrem de clar că mă aflu la un stadiu extrem de bucurie extremă şi euforie extremă. Vouă nu vă e clar?

17 Comentarii

« Articole mai vechi