Fotografii furate, adică poze făcute în grabă, pe ascuns, câteodată cu teama de a deranja din rutina lor zilnică posibilele personaje ale portretelor mele.
Aceştia sunt bătrânii pe care i-am întâlnit în Anzi, în trenul cu cea mai înaltă traiectorie din lume (după trenul din China), în sătuce pierdute din Peru sau în jungla amazoniană. Şi totuşi, indiferent de loc, de la o vârstă, bătrânii, vor avea mereu înscris pe faţă un anumit zâmbet. Indiferent de starea pe care o trăiesc, schiţat de riduri, acest zâmbet, se întipăreşte involuntar pe faţa lor.
