Iulia s-a făcut călugăriţă. Din disperare, tatăl i-a trimis un mesaj. La staţia de autobuz Piaţa Alba Iulia, i-a scris “te iubesc” pe o bucată de hârtie şi a lipit-o peste cuvintele Piaţa Alba. Aşa a rezultat: “Te iubesc Iulia”. Fata a fugit şi nu a mai dat niciun semn. Iar tatăl a făcut o gaură în perete ca să o vadă când se priveşte în oglindă. Iulia se privise de atâtea ori în oglindă, încât se pierduse de tot pe sine însăşi. Noroc cu tatăl care a făcut un mecanism complicat care să îi calculeze apariţiile. Şi, mai ales, dispariţiile.
Tatăl nu a înţeles niciodată că: „Există zile vesele şi zile triste. Iar fiecare este stăpân pe tăcerea lui”.
