Tot ce a primit a fost un cântec. Asta a făcut-o să se entuziasmeze căci abia aştepta să vadă ce zic versurile. Spera să găseacă indicii în ele, vreun cuvânt – cheie, în sfârşit, căuta să decodeze un mesaj. Nu de alta, dar spera ca trecerea ei să fi modificat măcar un pic traiectoria vreunui destin, starea de fapt a vreunei vieţi.
Însă cântecul nu avea versuri. Era doar muzică.
Violeta Neamţu's Weblog 
violetaneamtu said,
iulie 2, 2010 la 10:01 AM
bă, io mă gândesc la cârnaţi prăjiţi. aş mânca la ora asta, adică aşa de dimineaţă.
livia, nu-i aşa că îmi găteşti mâine cârnaţi la grătar?
livia said,
iulie 2, 2010 la 11:19 AM
🙂 pe acoperis. sigur.
violetaneamtu said,
iulie 2, 2010 la 11:21 AM
vezi că mă conversez despre aceste aspecte cu cornuleţ la postul cu Tocurile.
livia said,
iulie 2, 2010 la 11:22 AM
vad. am raspuns si acolo. sunt multifunctionala. sunt ceva splendid. probabil d-aia va place de mine, ha! uite ca mi-am raspuns singura. q.e.d.
violetaneamtu said,
iulie 2, 2010 la 11:29 AM
da eu nu ţi-am zis aseară de ce îmi place de tine?
mie îmi place de tine că spui nişte adevăruri la care mai apoi stau şi mă gândesc zile în şir. Cum ar fi, de exemplu, că io mă pup cu bărbaţi suprareali, care trăiesc în lumi paralele… la aia cu „suprareal” m-ai blocat. crecă mi-ai zis-o acu vreo două luni. de atunci încă mă gândesc la asta. vezi ce efect puternic ai asupra mea? eşti mulţumită, nu-i aşa?
livia said,
iulie 2, 2010 la 11:59 AM
dap. ma duc sa-mi iau o inghetata premiu. 🙂
violetaneamtu said,
iulie 2, 2010 la 12:10 PM
apropo de premiu, mâine când te prezinţi la efectuarea prânzului, nu uita te rog să îmi aduci premiul meu, câştigat în mod corect de mine la acel concurs la care am participat singură. îţi mulţumesc anticipat.
evident, cu stimă,
Cornulet said,
iulie 2, 2010 la 5:54 PM
M-am uitat acum la Urania, Violetico, si a zis ca cica saptamana asta sa nu „te lasi prinsa in jocul sentimentalismului”. Si sa faci sport, ca sa nu devii… stai, cum a zis… placa de rezonanta a vibratiilor negative. Atat am avut de zis.
violetaneamtu said,
iulie 2, 2010 la 8:02 PM
Du-te, mă, Urania sau Michi Maus… tot aia e.
livia said,
iulie 3, 2010 la 8:32 AM
Ntz!
violetaneamtu said,
iulie 6, 2010 la 11:32 AM
Deci mie mi se pare că i se potriveşte perfect Liviei
Capricornii sunt muncitori, demni de încredere şi blegi. Aceştia sunt întotdeauna buni la matematică, asta explică de ce sunt o aşa mare bătaie de cap. Rene Descartes a fost un matematician renumit, dar nu şi un filosof prea bun, deci trebuie să fi fost Capricorn. Cei mai mulţi politicieni sunt Capricorni, asta explică de ce ţara noastră se află mereu în impas. Nu e de mirare de ce politicienii au nevoie de forţe de protecţie în jurul lor în permanenţă. Capricornii sunt o combinaţie între Leu şi Fecioară. În cazul unui război nuclear, doar insectele şi Capricornii vor găsi un mod de a supravieţui. Noi, ceilalţi, nu vrem să trăim într-o astfel de lume. Capricornii au învăţat de mici să fie nesuferiţi. Probabil că de Crăciun părinţii le făceau cadouri cărţi despre drept, iar ei le studiau şi subliniau punctele slabe ale legilor. Capricornii nu pot descrie concepte filosofice pentru că acestea nu presupun ecuaţii. Le place să vorbească la telefon, însă nu-l deschid niciodată pentru că nu au prieteni pe care să-i sune. Capricornii cred că Donald Trump este un vizionar. Cei mai mulţi oameni arestaţi pentru fraude fiscale au fost Capricorni.
Că Gemenii sunt nişte Peşti paranoici… e visu vieţii mele:)
Gemeni. Toată lumea iubeşte Gemenii, pentru că toată lumea iubeşte schizofrenicii. Le place să creadă că personalitatea lor seamănă cu cea a lui Socrate şi Michelangelo, însă în realitate aduc mai degrabă cu Prince. Stiu, vor nega tot ce au citit până aici despre zodia lor. Gemenii conduc maşini haioase pe care le lovesc de copaci sau clădiri. Sunt insistenţi şi aroganţi. Le place să se bată cu copiii şi cu lunaticii la nunţi. Le place şi mai mult să folosească Balanţele în loc de sac de box. Gemenii bisexuali sunt ca o întâlnire dublă, restul sunt hermafrodiţi. Gemenii îşi vandalizează propria locuinţă. Foarte rar o să vezi o persoană născută sub această zodie care să participe la Jocurile Olimpice. Atunci când totuşi o fac, vor concura la proba de înot sau hockei. Jocurile electronice sunt şi ele o distraţie pentru Gemeni. Ei se află mereu sub tratament, însă de cele mai multe ori acesta nu este legal. Gemenii vorbesc foarte tare pentru a se face auziţi, de cele mai multe ori fac acest lucru când vorbesc cu ei inşişi. Gemenii nu sunt decât nişte Peşti paranoici.
violetaneamtu said,
iulie 6, 2010 la 11:40 AM
oricum eu dintotdeauna am zis că o votez pe Livia. ştiam că are stofă. vezi, să nu zici tu despre mine că nu te încurajez în tot ceea ce întreprinzi.
dintotdeauna am observat predispoziţia lu cornuleţ de a se încăiera la nunţi.
livia said,
iulie 6, 2010 la 1:15 PM
„Gemenii conduc maşini haioase pe care le lovesc de copaci sau clădiri.” :)) mda. si culmea e ca intotdeauna (unde intotdeauna desemneaza perioada cuprinsa intre terminarea clasei a 4-a si zilele noastre) am fost jalnica la matematica. poate ar fi bine sa ma votezi dupa ce mai fac niste cursuri pe la politehnica?
violetaneamtu said,
iulie 6, 2010 la 1:20 PM
bă, io mă îndoiesc de acest aspect. serios. io când te văd parcă îl văd pe Pitagora.
Cristinel said,
iulie 6, 2010 la 2:23 PM
ha! ce subtil! dar comentariile nu prea sunt pe margna textului. Voi doar va distrati aici. Sa va fie rusine!
violetaneamtu said,
iulie 6, 2010 la 2:47 PM
Adică vrei să spui că textul meu este subtil? Postul meu adică. Spune-mi că la el te refereai… Să-ţi ajute Dumnezeu şi Maica Precistă şi toate mamaile de la mine din comună să îţi dea acatiste. Crecă de când am blogu ăsta s-a comentat de cel puţin doo ori pe margine posturilor mele. Io crecă nici nu le citeşte cineva.
Incredibil! Există miracole!
Cristinel said,
iulie 6, 2010 la 2:53 PM
ha! sunt nimeni! nu, nu sunt. dar sper ca sunt aproape!
si cred ca miracolelel sunt doar niste fenomene pe care nu le putem percepe cu nivelu de constiinta. nu cred ca exista miracole asa cum se presupune despre ele!!!!!!
misto faza cu lipsa versurilor. Adica eu as zice ca da…. acum interpreteaza cum vrei tu!! muzica sau tacere!
violetaneamtu said,
iulie 6, 2010 la 3:09 PM
e. ce a vrut să zică poetu nici nu contează. în general, el n-a vrut să zică nimica în mod special. el doar a căutat o manieră de a spune ceva ce simţea. cevaul ăsta nu exista în cuvinte, ci doar în simţuri. literatura pentru mine cam asta e. poarta dintre nematerial (haos, vârtej, vertij) spre material (cuvinte care, în cazul meu, aduc echilibru şi întregesc cunoaşterea… şi de cele mai multe ori creează cunoaşterea. O inventează. De multe ori, o dată ce pronunţ un cuvânt (o constatare despre mine însămi) acesta devine material. Adică zic: eu sunt verde. Şi din acel moment verdele prinde consistenţă, încep să mă transform în verde. Cu timpul, chiar dacă această caracteristică (de a fi verde) a fost a fost o constatare greşită şi nereală…e, cu timpu ea devine adevărată. Pentru că eu acţionez ca şi cum ar fi adevărată. Acesta este şi motivul pentru care, de un timp, îmi este teamă să mai fac afirmaţii despre mine însămi. Căci mi-e teamă să nu mă hibridizez făcând constatări neadevărate, ireale despre mine….dar ce este adevărat şi real….mă rog. discuţie lungă).
Cristinel said,
iulie 6, 2010 la 3:26 PM
da. ce zici tu cu „verde” sune pe de o parte poetic, pe de alta parte deschide o discutie legata de credinta. Actionezi inntr-un fel caracteristic acelui „verde”. Cred ca daca e sa rezumi totul la un cuvant, e credinta! Ha!
Auzi? legat de tot asta… este un film, un fel de documentar, daca pot sa il numesc asa, ii zice „The Secret”. vorbeste de chestiile astea care devin reale cand ne comportam ca si cum ar fi… E incurajator asa… dar mie imi trezeste niste suspiciuni. Se leaga de ce au zis anumiti oameni care au iesit in evidenta de-a lungul istoriei…
Ma enerveaza, noi discutam chestiile astea in particular.. ce naiba?
violetaneamtu said,
iulie 6, 2010 la 3:30 PM
mi-ai mai zis de The Secret. da, există o grămadă de teorii, chiar şi curente filozofice, sociologice şi lalala despre cuvinte.
la mine pe blog, discut ce vreau eu. chiar şi chestii pe care în mod normal le discutăm în particular:)
şi nu cred că deschide o discuţie legată de credinţă (mă rog, nu înţeleg exact la ce te referi. te referi la felul în care începe Biblia: *La început a fost Cuvântul?*)
Cristinel said,
iulie 6, 2010 la 3:33 PM
nu. Apropo, legat de asta la noi interpretarea e insuficient de cuprinzatoare. Noi am tradus logosul drept cuvant. Dar el are o tripla semnificatie.
Cand vorbesc de credinta nu ma refer neaparat la ceva crestin, sau chiar ceva releigios. A crede in ceva. A crede in tine. A crede.
violetaneamtu said,
iulie 6, 2010 la 3:38 PM
A crede, A visa, A fi, A învăţa, A înţelege, A acţiona. Mi se par echivalente, deci, interşanjabile. Doar că este foarte posibil să ducă spre straturi diferite ale fiinţei. De aceea cred că toate ar trebui să fie reprezentative, nu doar A crede.
Oamenii sunt mult mai complecşi decât A crede. Oamenii sunt toate verbele din lume şi… nu ştiu… dar nu cred că există un verb care să le cuprindă pe toate. Sau dacă există este ceva ce nu înţelegem, ce nu vedem. Oricum, nu este A crede.
Cristinel said,
iulie 6, 2010 la 3:40 PM
am ajuns intr-o zona de rascruce. toata insiruirea aceea a ta mie nu mie se par echivalente intre ele…
violetaneamtu said,
iulie 6, 2010 la 3:48 PM
Păi depinde din ce paradigmă priveşti. Simplificând foarte mult oamenii, aş putea spune că Idealistul visează, Religiosul crede, Aventurierul este, Pragmaticul înţelege etc.
Bineînţeles acestea sunt categorii limitative. Ele nu definesc un întreg număr de indivizi, adică de exmplu Religiosul nu crede întotdeauna şi, în general, este format din enorm de multe contradicţii şi lallaala. Ideea e că are un motor, ceva care îl susţine. Unii sunt susţinuţi de vise, alţii de înţelegere, alţiii de cunoaştere etc, etc. Adică fiecare avansează într-un sens sau altul susţinându-se de unul dintre verbele de mai sus, sau de o combinaţie a lor sau de mai multe dintre verbele de mai sus. În esenţă însă, ele au aceeaşi valoare.
De exemplu, în viaţa mea A visa are, probabil, aceeaşi valoare cu A căuta din viaţa ta. De aceea cred că ele sunt interşanjabile. Problema apare când unul dintre noi crede că este singurul care are dreptate. Că visatul meu este singurul autentic, în timp ce căutatul tău este lipsit de sens etc. şi mai crede că deţine un adevăr universal valabil. Ceea ce cred eu că este greşit.
Mă rog, discuţie lungă.
Cristinel said,
iulie 6, 2010 la 3:49 PM
nu e neaparat lunga…
violetaneamtu said,
iulie 6, 2010 la 4:05 PM
În altă ordine de idei, azi mi-am făcut o codiţă mică-minusculă. Sunt foarte mândră de ea. O arăt la toată lumea.
livia said,
iulie 6, 2010 la 4:36 PM
bai, mi-a fost lene sa citesc ce-ati vorbit. dar poate mai tarziu. oricum, e o chestie. si o sa citesc si postu, cu ocazia asta 😀
violetaneamtu said,
iulie 7, 2010 la 12:23 PM
băi, eu am un chef mare de făcut poze. cred că tu vei fi cea sacrificată. şi aşa vreau să te imortalizez de mult.
livia said,
iulie 7, 2010 la 10:47 PM
🙂 sa ma spariu? sau sa ma spal, frumos?