JUNGLA AMAZONIANĂ

Primulul meu impuls când am ajuns în jungla amazoniană a fost să îmi scrijelesc numele pe un copac. Până la urmă nu am făcut decât să dansez în jurul lui. Apoi, după ce m-am calmat, am început să-i spun povestea vieţii mele şi am aşteptat să mi-o spună şi el pe a lui.

Jungla amazoniană este despre râuri cu atribute total diferite de râurile pe care le ştim noi, este despre arbori vrăjiţi şi, mai ales, este despre oameni. Toate poveştile cu jungla au detalii magico-mistice, aşa că nu râdeţi, nu vă speriaţi, ci încercaţi să înţelegeţi că luma ce urmează a fi prezentată se ghidează după cu totul alte coordonate decât cele cu care suntem noi obişnuiţi.

Râul

Prima poză este făcută în Iquitos, cel mai mare port amazonian din Peru.

Următoarele poze, ilustrează o piaţă pe Amazon. Aici vin locuitorii amazonieni ca să cumpere peşte.

În ultima poză, apele maronii, tulburi sunt Amazonul, cele mai închise la culoare sunt cele ale unui afluent. Ele nu se unesc de-a lungul multor kilometri din cauza densităţilor diferite.

Arborii

Un arbore amazonian este mult mai mult decât un simplu arbore. Băştinaşii îi consideră sacri pe cei mai mulţi dintre ei. De exemplu, Lupuna, arborele care se ciocăneşte ca să aducă ploaia este centrul societăţii amazoniene. La rădăcina lui gigantică se aduc ofrande zeilor şi se sărbătoreşte fiecare moment important al anului.

Pentru tribul shipibo-conibo toate plantele şi animalele au spiritul lor şi comunică între ele, dar şi cu oamenii care ştiu să le asculte.

De aceea am văzut bătrâni care vorbeau cu florile sau se speriau de animale care anunţau accidente. Căci florile nu doar miros frumos, dar au şi puteri care vindecă. De cele mai multe ori îi ajută pe oameni să îşi cunoască şi să îşi însănătoşască spiritul şi trupul. Ayahuasca este cea mai cunoscută dintre plantele amazoniene. Indigenii spun că lumea noastră este un substitut al lumii ayauascăi care, de fapt, este lumea cea reală.

Oamenii

Indigenii shipibo-conibo trăiesc în clanuri. În jurul caselor-maloca se desfăşoară toată activitatea lor. Maloca în care am trăit eu avea peste 100 de persoane, dar majoritatea maloca adăpostesc în jur de 15 persoane.

Cei mai bătrâni trăiesc în mijloc, restul pe laturi. Dorm pe jos, singurul confort pe care şi-l permit este să îşi confectioneze din când în când câte un hamac din liane. Datorita acestei organizări în clanuri, jungla amazoniană este populată de mici sătuce sau de simple familii izolate şi, chiar dacă oamenii shipibo-conibo au fost printre primii care au suferit impactul colonizării spaniole, datorită izolării, sunt printre ultimii care îşi păstrează tradiţiile vechi de secole.

Tribul shipibo-conibo este cunoscut pentru obiceiul de a-şi turti capul din dorinţa de a-i da o formă de lună. Este maniera lor de a regăsi un ideal de frumuseţe derivat din modelele divine. Nou-născuţilor li se atasează doua tăblii pe cap. Una pe frunte, cealaltă pe osul occipital, apoi se strâng treptat legăturile până la vârsta de trei luni, moment în care capul copilului are deja altă formă. „Noi avem capul de lună, voi aveţi cap de maimuţe.”

În societatea shipibo, femeia este cea care conduce, în timp ce bărbatul este umil, asculătator şi respectuos. El îşi ia hamacaul din casa părinţilor şi se mută în casa socrilor. În plus mănâncă separat şi nu li se poate adresa direct socrilor săi. Trebuie să le transmită mesaje prin intermediul soţiei.

Viaţa sexuală a indigenilor shipibo începe foarte devreme, astfel că la 25 de ani, indivizii deja sunt consideraţi bătrâni, iar în jurul vârstei de 50 de ani, de obicei, deja au strănepoţi.

Femeile confecţionează coliere, brăţări şi cercei din seminţe din junglă pe care le transportă în satele mai mari unde încearcă să le vândă turiştilor. Când vine anotimpul ploios, unele sate dispar cu totul sub ape, de aceea shipibo se mută în satele mai dezvoltate din apropriere unde, de obicei, fac tot felul de munci mărunte.

Anunțuri

10 comentarii

  1. Tyo said,

    Ianuarie 17, 2009 la 4:39 PM

    Interesanta descrierea ta despre jungla amazoniana , te face sa vezi si alta fatza al acestui loc mirific…mi-ar face placere sa cred ca voi ajunge si eu acolo si sa pot admira frumusetile junglei. Numai bine !!!

  2. Ianuarie 19, 2009 la 9:32 AM

    Da. Şi mie mi-ar plăcea să mă reîntorc. Există un loc din junglă unde aş vrea neaparat să ajung. Manu, se cheamă. Este o zonă protejată.

  3. Ani said,

    Martie 23, 2009 la 9:49 PM

    Parerea mea de geograf in devenire -imi place articolul tau si mi-a starnit curiozitatea si emotia unei calatorii in jungla Amazoniana, pentru cateva minute chiar am simtit ca sunt acolo..:) Bravo Vio!..o sa ma delectez de acum inainte cu articolele tale.

  4. Martie 24, 2009 la 9:31 AM

    Băi:) ce plăcere! Cum ai ajuns aici? Mă bucur că ţi-a plăcut povestea asta:)

  5. adi said,

    Octombrie 10, 2009 la 4:55 PM

    foarte frumos

  6. adi said,

    Octombrie 10, 2009 la 4:56 PM

    ai facut o treaba buna

  7. Octombrie 12, 2009 la 8:55 AM

    :). pe atunci nu prea făceam poze, din pacate.

  8. Aprilie 8, 2010 la 8:06 PM

    imy plac foarte mult povestile despre jungla si aceasta este una din ele!! Multa bafta vio… si sa postezi cit mai multe astfel de povestiri ca le ador!! succes!!

  9. Ianuarie 16, 2011 la 2:32 PM

    bla bla bla

  10. un mafiot said,

    Iunie 9, 2013 la 11:35 AM

    cat costa biletul de avion DOAR DUS bucuresti-lima??? si dus-intors???


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: