KOSOVO

dsc_1041

Eu la 5 dimineaţa. Sigură într-o autogară dintre Serbia şi Kosovo. Mă bazam pe bogatul meu vocabular sârbesc. Ştiam să zic: da (da), ne (nu) si duşko duguşko (numele sârbesc a lui Bugs Bunny. Mai ştiţi desenele animate cu Bugs Bunny? Când eram mică le prindeam de pe canalele sârbeşti cu ajutorul unei antene făurite de taică’miu. Cei care locuiesc în sudul tării trebuie să ştie despre ce este vorba).

De la 5 la 8 deja băusem patru cafele. Două oferite de doi sârbi kosovari, celelalte două oferite de doi albanezi kosovari. Cafelele astea, însă, nu s-au înţeles bine cu sangria portugheză şi cu răchia bosnică care locuiau la mine în stomac de cu seară. Aşa că un alt kosovar mi-a cumpărat de la magazin nişte pastile de rău de maşină. Şi nici nu a vrut bani pe ele.

dsc_1029

dsc_1109

Ştiţi povestea din Kosovo, nu?

Kosovo este o regiune care a aparţinut Serbiei până anul trecut când, cu ajutorul americanilor şi al celor mai importante ţări UE, şi-a declarat independenţa. Această zonă este ocupată de albanezi musulmani, dar mai locuiesc aici şi un oarecare procent de sârbi ortodocşi. De-a lungul a mai bine de 100 de ani, cele două naţii s-au măcelărit între ele, în funcţie de cine deţinea puterea fostei Iugoslavii. E un fel de Transilvania românească, numai că atrocităţile care s-au petercut pe teriroriului Kosovolui sunt de zeci de ori mai mari şi mai inumane.

Nu vă luaţi după pozele mele de epocă a la reporterii de război. Căci case distruse nu prea mai există în Kosovo. Se construieşte foarte mult, iar oraşele bombardate au fost deja ridicate aproape în totalitate. Banii vin de la americani şi de la UE, dar şi de la traficul de droguri, organe sau prostituţie. De altfel, oamenii nu prea au din ce trăi, însă oraşul Prizren (oraş de provincie din Kosovo) părea mai înstărit decât multe dintre oraşele de provincie din Serbia.

Cât am fost în Kosovo am tot primit mesaje cu întrebări ca: „trăieşti”, „vezi oameni cu arme şi tancuri?”. Nu e greu să fii turist în Kosovo chiar dacă nu ştii nici albaneză, nici sârbă. De fapt, kosovarii sunt cei mai simpatici oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Prin semne sau cu trei cuvinte englezeşti pocite m-au invitat în numeroase rânduri să le fac poze sau să beau cu ei. Tancuri nu mai există pe stradă, doar maşini KFOR care trec regulat pe străzi. Iar soldaţi cu arme am văzut o singură dată. Cam peste tot, casele distruse stau la soare lângă casele noi, aşa cum muslmanii se plimbă pe stradă împreună cu ortodocşii.

dsc_1118

În Kosovo, bisericile ortodoxe sunt distruse sau lăsate în paragină. Cam aşa cum vedeţi în planul îndepărtat din poza de mai sus. În plus, moschei se construiesc peste tot.

Am vorbit cu mulţi tineri kosovari. Spuneau ca nu există ură între musulmani şi ortodocşi. Că au prieteni albanezi sau, după caz, sârbi. Că doar extremiştii şi politicienii sunt de vină pentru conflicte şi război. Şi că, în general, ei doresc să aibă o viaţă normală şi să îşi vadă în linişte de ale lor.

Părerea mea sinceră este că, între cele două naţiuni, există tot felul de râci şi uri. De altfel, nu este greu să uiţi că ţi-au murit rude şi prieteni din cauză unor acte ale albanezilor sau, respectiv, sârbilor.

dsc_10601

Uitaţi-vă bine la poza asta. Poate este cea mai bună poză pe care am făcut-o vreodată. Păcat ca blogu ăsta micşorează foarte mult pozele făcute pe orizontală.

În stânga aveţi un steag albanez. În dreapta, mai multe steaguri care reprezintă naţiuni diferite. Între ele un scăunele mic-pitic. De altfel, această poză este valabilă pentru orice steag de pe planeta asta…. Să stăm, să vorbim, să negociem… să nu mai provocăm războaie.

dsc_10671

În partea stângă, kosovarii mulţumesc tuturor naţiunilor care i-au recunoscut drept un stat diferit de Serbia. De ce au recunoscut aceste ţări suveranitatea fostei provincii sârbe şi de ce au încălcat suveranitatea statului Serbia? Greu de spus.

dsc_1085

dsc_1096

dsc_1122

Kosovarii stau liniştiţi şi îşi beau cafeaua. Mamele îşi cresc copiii printre ruine şi uşi deschise. Sau închise. Depinde. Străzile sunt frumoase în Prizren. Amintesc de un orăşel italienesc.

În Kosovo se construiesc neîncetat ziduri noi peste rămăşiţe de ziduri vechi.

În Kosovo se uită mult şi multe. Probabil este cel mai bine.

Anunțuri

2 comentarii

  1. Alexandra said,

    Mai 12, 2009 la 5:24 PM

    Sunt superbe fotografiile tale (descrierile la fel)… sper ca in vara asta am sa ajung si eu in Kosovo si ma intrebam daca ai putea sa imi spui cum se ajunge acolo (nu cu masina, cu trenul sau cu autocarul) pentru ca nu reusesc deloc sa ma lamuresc de pe site-ul CFR-ului.
    Multumesc:)

  2. Mai 13, 2009 la 1:15 PM

    păi eu am ajuns în kosovo pentru că eram la o întâlnire cu tineri undeva în Serbia, în apropiere de Kosovo. deci iei trenul până la belgrad, după care, din autogara care este lângă gară verifici daca există vreun autocar până în priştina. dacă nu există poţi să faci cum am făcut eu, adică să iei un autocar până în vranje (vreo 4 ore parcă) şi de acolo tre să mai mergi vreo 15 km până în oraşul Bujanovat (Buianovăţ) de unde sigur găseşti autocare spre priştina. ăia 15 km poţi să îi parcurgi cu un autocar local sau cu un taxi. de obicei, taxiul în doi costa la fel ca autocaru ăsta local. deci poţi să alegi taxiul că este mai rapid.

    din belgrad până în priştina sunt cam 8 ore. dar de ajuns, ajungi. nu e problemă.

    apoi, te sfătuiesc să vorbeşti cu şoferii de pe autocaru care te va trece în kosovo ca să te ajute şi să nu îţi pună kosovarii ştampila în paşaport pentru că sârbii nu te vor mai primi înapoi în serbia. e simplu. oamenii sunt f simpatici şi te ajută. mie mi-a ieşit şi nu m-am strofocat prea rău. asta bineînţeles dacă vrei să te întorci înapoi în serbia. tu poate vei vrea să mergi mai departe în skopje (macedonia) că este foarte aproape şi aşa mai vezi încă o capitală.

    şi, pozele sunt din oraşul kosovar prizren. ai cuvântul meu că este un oraş absolut frumos unde lumea e paşnică şi simpatică. te sfătuiesc să te cazezi aici în caz că vrei să stai mai multe zile în kosovo. şi pariez că vei vrea. plus că poţi să mergi să vezi bisericile de la Pec (apropximativ 30 de minute de prizren care sunt patrimoniu UNESCO şi unele dintre cele mai frumoase biserici din Europa).

    în priştina nu am fost decât în autogară, dar toată lumea mi-a spus că nu este frumos deloc.

    aşa că dacă vrei să ai o călătorie mişto ai putea să iei trenul bucureşti-belgrad (pleacă seara pe la 9 şi ajunge în jur de 10 dimineaţa), poţi să te plimbi prin belgrad pt că este frumos deşi seamănă destul de mult cu bucureştiul, apoi vezi cum ajungi în priştina, prizren, pec de unde poţi să pleci la skopje. de acolo bănuiesc (dar nu ştiu pt că nu am fost) poţi să te întorci în românia.

    în caz că mai ai nevoie de sfaturi, scrie-mi pe adresa personala violeta.neamtu@gmail.com şi mai vorbim.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: