Interviu Philip Ó Ceallaigh

Interviu scriitorul  Philip Ó Ceallaigh aici.

Anunțuri

M-A AJUNS LEAPŞA DIN NOU:)

Tot de la Livia a venit şi de data asta.

1. Care … pe care … Shakespeare sau Biblia ?

Nu daţi cu pietre, nu vă încruntaţi…numai că prefer să provoc câteva bucurii mistice în defavoarea micilor emoţii trecătoare. Astfel că aleg Biblia. Ştiu sigur că voi ferici câţiva oameni cu acest răspuns.

2. Care e cel mai romantic moment în ficţiune ?

Doi care se dau în leagăn. M-a obsedat scena asta în copilăria mea îndepărtată. Mi se părea cea mai profundă declaraţie de dragoste. Şi aş vrea să mai menţionez un moment dacă mi se primite: dimineaţa, la serviciu, când urc scările. Îmi spun în gând: şi acum să urmărim în direct momentul în care o să mă împiedic. Căci mă împiedic invariabil.

3. Care e cuvântul favorit ?

a chirăi. îmi place la nebunie. şi, mai nou, a deraia. probabil că aţi auzit că a deraiat trenul de Craiova. Eram pe acolo, dar am avut neşansa să ajung cu vreo oră mai târziu şi astfel am mai ratat un moment important din viaţa mea.

4. Care e scriitorul cel mai supraestimat ?

Henry Miller. Ha, ha, ha.

5. Care e cea mai bună mâncare din literatură ?

treci. în special în romanele englezeşti toată lumea mânâncă terci.

6. Care e nuvela tradusă preferată ?

Anais Nin. Glumesc. Asta e a lu Cornuleţ. Tot domniei sale i-am şi proiectat-o în cap după ce am citit-o la recomandarea ei.

7. Care e cartea pentru copii favorită ?

Aia pe care mi-a dat-o Livia în anu doi. Era cu Bitălşii. Un vis perfect şi spulberat.

8. Care e cărţile de pe noptiera ta ?

Nu am noptieră, nu sunt chiar atât de avută. Eu le ţin sub pat.

9. Care e cea mai sexy carte ?

Petrol de Pasolini. Se observă şi din titlu, nu?

PROPOZIŢIA ROŞIE

Ie cartea mea pe care încă din faşă voiam să o public. N-aveam nimic scris, dar eu voiam să am o carte. Aşa că am strâns de-a lungul anilor, încât prima poveste datează cu mici modificări de acum vreo cinci ani, iar presărate prin celălalte poveşti se găsesc sumedenie de gânduri de când eram în generală. Culmea este că nu sunt gânduri copilăreşti, din contră, sunt haotice şi greu de înţeles. Cele mai haotice, dovadă că mintea este mult mai productivă şi mai originală atunci când este neşlefuită, nepervertită de nimic.

Am avut eu un fix cu această carte. E destul de greu de citit, recunosc, şi nu respectă nicio normă scriitoricească, însă nu aş fi putut să o scriu în alt fel. De fapt, nu mi-aş fi permis, nu ar fi avut farmec.

Cartea se găseşte pe net. Dacă o cumpăraţi, că e ieftină, mie nu o să îmi revină nimic. M-au jăgmănit ăia de la editură. Na, arta cere sacrificii.

De fapt, eu o sa îmi cumpăr propria carte că am rămas fără. Şi, dacă vreţi, v-o fac cadou. O să îmi facă plăcere.

În rest, nu prea îmi vine să o mai recunosc ca fiind a mea. Uneori, mi se pare incredibil de proastă, alteori mă pune pe gânduri o săptămână întreagă.

Oricum, cartea mi-o asum, de aceea am şi inclus-o pe blog.