Ie cartea mea pe care încă din faşă voiam să o public. N-aveam nimic scris, dar eu voiam să am o carte. Aşa că am strâns de-a lungul anilor, încât prima poveste datează cu mici modificări de acum vreo cinci ani, iar presărate prin celălalte poveşti se găsesc sumedenie de gânduri de când eram în generală. Culmea este că nu sunt gânduri copilăreşti, din contră, sunt haotice şi greu de înţeles. Cele mai haotice, dovadă că mintea este mult mai productivă şi mai originală atunci când este neşlefuită, nepervertită de nimic.
Am avut eu un fix cu această carte. E destul de greu de citit, recunosc, şi nu respectă nicio normă scriitoricească, însă nu aş fi putut să o scriu în alt fel. De fapt, nu mi-aş fi permis, nu ar fi avut farmec.
Cartea se găseşte pe net. Dacă o cumpăraţi, că e ieftină, mie nu o să îmi revină nimic. M-au jăgmănit ăia de la editură. Na, arta cere sacrificii.
De fapt, eu o sa îmi cumpăr propria carte că am rămas fără. Şi, dacă vreţi, v-o fac cadou. O să îmi facă plăcere.
În rest, nu prea îmi vine să o mai recunosc ca fiind a mea. Uneori, mi se pare incredibil de proastă, alteori mă pune pe gânduri o săptămână întreagă.
Oricum, cartea mi-o asum, de aceea am şi inclus-o pe blog.
Violeta Neamţu's Weblog 